Documentatie - Turbina Gravitationala

-culoarea orange – cuprins;

-culoarea rosie - pentru profesorii de fizica;

-culoarea albastra - pentru profesorii de mecanica si energetica;

-culoarea neagra - este optionala pentru intelegerea inventiei in detaliu ;

- culoarea verde- pentru experti autorizati care doresc sa raspunda o pot face la pagina de contact

Procedeu de utilizare a forţei de gravitaţie pentru producerea energiei mecanice folosite la producerea energiei electrice.

Invenţia se referă la un procedeu de utilizare a forţei de gravitaţie pentru producerea energiei mecanice folosite la producerea energiei electrice; în prezenta invenţie, energia mecanică este realizată de o construcţie metalică, respectiv un ansamblu gravitaţional, care în timpul funcţionării are centrul de greutate numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric. Invenţia, conform fig.1, demostrează felul în care trebuie să fie manipulate cele 16 greutăţi în interiorul celor 8 chesoane pentru a realiza 8 pârghii, care rotesc ansamblul. Procedeul se realizează în trei faze principale.

Pârghia sau jumătatea de pârghie, conform invenţiei, este un cheson la care o greutate este pe circumferinţă, simbolizând braţul lung al pârghiei egal cu raza utilă a ansamblului, a doua este în centrul ansamblului gravitaţional, cu o toleranţă de circa 30mm, simbolizând braţul scurt al pârghiei.

Centrul de greutate al tuturor greutăţilor din centru, conform fig.1, este exact în centrul ansamblului gravitaţional. Pentru a se roti, ansamblul gravitaţional consumă circa 3% energie convenţională şi circa 97% energie neconvenţională; ambele se transformă în energie mecanică, iar prin intermediul arborelui de la ansamblul gravitaţional energia este consumată de generatorul electric, printr-o procedură clasică.

Greutăţile au aparent drumul închis, fiindcă suportul lor, respectiv interiorul chesoanelor, permite doar o mişcare rectilinie a celor două greutăţi, asamblate în ele, care în drumul lor, la coborâre, produc lucru mecanic pozitiv şi la urcare produc lucru mecanic negativ, iar atunci când staţionează în centrul turbinei gravitaţionale, aşteptându-şi rândul să urce pe circumferinţă, ele nu afectează în nici un fel excentricitatea turbinei, ci ajută doar la realizarea pârghiilor. Calculele sunt exemplificate la finalul descrierii.

.................................................................................................................

Inventatorul recomandă la turbinele gravitaţionale cel puţin o rotaţie pe minut şi cel mult 10 rotaţii.

Inainte de deblocarea ansamblului gravitaţional se verifică amplasarea greutăţilor în interiorul chesoanelor, astfel încât, opt greutăţi să fie în centru şi 8 greutăţi pe circumferinţă, rezultând 8 pârghii, la care, conform fig.1, lipseşte complet braţul scurt, deoarece punctul de sprijin al pârghiei este în centrul ansamblului, având o toleranţă de circa 0,03m, toleranţă realizată la proiectul preliminar, anexat la prezenta invenţie.

Invenţia, conf. fig.1, este realizată din 8 chesoane asamblate între ele prin sudură, rezultând 16 unghiuri egale de 22,5 grade fiecare. Deplasarea ansamblului gravitaţional cu ~ 22,5 grade reprezintă, conf. fig.1, un ciclu.

Un ciclu, la prezenta invenţie, reprezintă timpul în care se deplasează două greutăţi, una spre centru şi a doua spre circumferinţă, iar greutăţile de pe circumferinţă parcurg fiecare doar 22,5 grade, de unde rezultă că un ciclu este o mică parte dintr-o rotaţie completă.

Timpul în care se realizează un ciclu depinde de numărul de rotaţii pe minut al ansamblului gravitaţional.

La turbina din fig.1, un ciclu are circa o secundă, timp în care 7 greutăţi sunt pe circumferinţă, 7 greutăţi sunt în centru şi doar două se ridică. În permanenţă, *fără cîteva clipe*, avem opt greutăţi în centru şi opt greutăţi pe circumferinţă.

Ansamblul e asamblat într-o poziţie verticală, conform fig.2, secţiunea ``A–A``. Chesoanele 2, sunt incluse în ansamblu, fiind antrenate într-o mişcare de rotaţie datorită excentricităţii permanente, realizată cu mijloace de manipulat care ridică în permanenţă două greutăţi din 16, conform fig.1.

............................................................................................................................

Poziţiile unghiulare analizate mai sus demonstrează că cele 16 greutăţi egale nu au drumul închis şi că fiecare pârghie realizează lucru mecanic şi cum toate pârghiile acţionează deodată, se realizează Lucru mecanic multiplu, care va fi calculat în viitor cu una dintre cele trei teoreme şi trei formule, cu ajutorul cărora se va putea calcula corect Lmm. Formulele şi teoremele se vor finaliza (demonstra) după realizarea turbinei gravitaţionale(prototip).

Acest Lucru mecanic multiplu de circa 370.000N se realizează în permanenţă, secundă de secundă, respectiv în fiecare ciclu, la oricare din poziţiile unghiulare în care se va afla ansamblul. În cadranele II şi III în sens trigonometric nu avem nicio greutate, conform fig.1. Calculele sunt realizate cu formule clasice.

Datorită excentricităţii permanente, conf. fig. 1, ansamblul se roteşte.

.........................................................................................

Figura nr. 2, reprezentarea unei soluţii constructive a turbinei gravitaţionale care are în componenţă: 4 chesoane, 8 profile pentru rigidizarea chesoanelor, 2 tamburi cu rol de arbore, 8 greutăţi egale, 4 tije pentru asamblarea greutăţilor având lungimea de circa 0,4 din lungimea chesonului, 4 motoare, 4 reductoare, 8 limitatoare de cursă, 8 blocuri cu role, 8 tamburi dimensionaţi astfel încât să permită o înfăşurare a cablului, 8 capace de vizitare, eclise, rigidizări etc.

Chesoanele 2 sunt dimensionate astfel încât să nu fie nevoie de rigidizări interioare. Turbina gravitaţională poate avea cel puţin 3 chesoane şi cel mult 12 chesoane, inventatorul recomandă turbina gravitaţională cu 8 chesoane. În fig.2, avem o turbină cu 4 chesoane (doar pentru a fi înţeleasă mai uşor). Chesoanele unei turbine au aceeasi lungime şi formă geometrică. Turbina se realizează prin sudarea celor patru chesoane 2, între ele, iar la extremităţile lor se sudează doi tamburi 15, cu rol de arbore conform secţiunii A-A.

Mecanismele de ridicat 16 realizează excentricitatea centrului de greutate al ansamblului turbină gravitaţională, în tot timpul numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, deplasând greutăţile 3, în interiorul chesoanelor 2, cu consum de energie electrică, între o poziţie centrală, respectiv centrul de greutate al greutăţii 3, care este în centrul ansamblului turbina gravitaţională şi o poziţie periferică extremă.

Datorită forţei de gravitaţie, turbina se roteşte, producând energie mecanică necesară multiplicatorului de turaţie şi generatoarelor pentru a produce energie electrică.

Menţinerea turaţiei optime se realizează frânând turbina prin deplasarea greutăţilor, comandate de sistemul de comandă şi control automat 26, conform unei proceduri clasice.

Alimentarea cu energie electrică se realizează printr-o procedură clasică de la o sursă de energie 10. Pentru susţinerea turbinei gravitaţionale se vor folosi lagăre autoreglabile 14, sau semilagăre cu rulmenţi.

În cazul în care se doreşte o turaţie mai mare, se asamblează între turbină şi generator un multiplicator de turaţie care reprezinta a doua fază, conform procedurilor clasice.

Subansamblul B din fig.2 reprezintă rola 8 şi suportul rolei 27 ce se asamblează în locaşurile special prelucrate în greutatea 3.

Secţiunea C-C reprezintă capacul de vizitare 18, care se asamblează cu şuruburile 19, după montarea celor două greutăţi şi a cablului 6 în interiorul chesonului 2.

Secţiunea D-D reprezintă parţial mecanismul de ridicat 16, care are în componenţă: un reductor 24, două roţi dinţate 4 şi 9, care sunt egale în diametrul exterior şi fiecare roată dinţată are o degajare având rol de tambur pentru înfăşurarea cablului 6.

Motorul 25 acţionează reductorul 24, care pune în mişcare roata dinţată 9, care rotindu-se acţionează în sens invers roata dinţată 4, astfel incat cablul 6 dacă e înfăşurat pe tamburul roţii dinţate 9, pe tamburul de la roata dinţată 4 se desfăşoară având rol de frână pentru greutatea 3.Comenzile pentru manipularea greutăţilor se fac printr-o procedură clasică prin sistemul de comandă şi control 26.

Lungimea tijei dintre greutăţi depinde de lungimea celor două greutăţi, se reglează la montaj astfel ca greutatea din centru să fie cu centrul ei de greutate în centrul turbinei şi ce-a de a doua greutate să fie pe aceeaşi rază într-o poziţie periferică pe circumferinţă cu un joc de cel mult -20mm.

Lungimea cablului 6 se reglează la montaj cu un joc de cel mult 20mm, realizându-se o toleranţă faţă de``0``de cel mult + / – 30mm.

Toleranţa a fost demonstrată, la file diverse, prin proiectul preliminar anexat la invenţie. Deci prezenta invenţie a realizat 8 pârghii şi depăşirea de ``0``cu cel mult – 30mm, cu acţionare electrică. Dacă se acţionează greutăţile cu energie hidraulică sau pneumatică, conform fig. 3 şi 4, se poate realiza depăşirea de``0``în permanenţă, cu ambele greutăţi pe aceeaşi rază la extremităţile ei, înfluenţând pozitiv excentricitatea turbinei gravitaţionale.

Figura centrală reprezintă amplasarea turbinei pe cele două lagăre 14, care sunt asamblate pe fundaţia centralei electrice conform unor proceduri clasice.

În fundaţia 17 este prevăzut lăcaşul în care se asamblează turbina care este dată în secţiunea A-A din fig. 2, fiind alimentată cu energie electrică de la sursa 10 prin înteriorul arborelui, pentru a deplasa 16 greutăţi cu mijloace de ridicat în interiorul a 8 chesoane, conf. fig. 1.

Datorită excentricităţii permanente, turbina se roteşte şi prin cel de-al doilea arbore, energia mecanică produsă acţionează un multiplicator de turaţie 1, care antrenează nişte generatoare 11, producând energie electrică. Pentru a înţelege mai bine fig.2, este necesară menţionarea reperelor mai puţin importante: blocul cu role 5 ajută la ridicarea greutăţilor manipulate de mecanismul 16; şina 7, pentru cazul în care se folosesc roţi de rulare. Capacele 12 şi lagărele 13 sunt de la mecanismul 16. Rigidizări 20. Tija 21 face legătura dintre cele două greutăţi asamblate; scară de acces 22.

Echilibrarea turbinei se realizează din proiectare având în vedere şi folosirea contragreutăţilor 23.

Chesoanele şi greutăţile se proiectează în raport cu puterea solicitată în MW.

Greutatea ansamblului turbină gravitaţională şi numărul de rotaţii pe minut determină, în principal, puterea instalată în MW. Greutatea şi turaţia optimă a turbinelor gravitaţionale se stabileşte de beneficiar.

La faza a treia. Generatoarele 11 sunt utilizate la multiplicatorul de turaţie 1, care este intermediar între turbina gravitaţională şi cel puţin două generatoare. Generatoarele 11 sunt clasice şi de la turbinele hidraulice şi de la altele, însă doar prin proiectarea specială a multiplicatorului de turaţie se pot utiliza la turbinele gravitaţionale.

Figura nr.1, reprezintă schiţă privind manipularea greutăţilor în interiorul celor 8 chesoane, cu mijloace de ridicat utilizând energie convenţională.

Pornirea turbinei gravitaţionale se realizează prin deblocarea ei, moment în care începe primul ciclu: când ajunge chesonul nr.7 în punctul (A), începe deplasarea greutăţii g 7`spre centru şi greutatea g 7``spre circumferinţă, când ajunge chesonul nr.7 între punctele (B) şi (D), greutatea g 7`este în centru şi greutatea g 7``este pe circumferinţă între punctele (B`) şi (D`) şi începe alt ciclu la care greutăţile sunt plasate în felul următor: pe circumferinţă sunt g7``,g8``, g1`, g2`, g3`, g4`, g5`şi g6`doar câteva clipe, urmând să se deplaseze în centru, unde sunt greutăţile g7`,g8`,g1``,g2``,g3``,g4``,g5``şi g6``câteva clipe, urmând să se deplaseze spre circumferinţă, astfel se realizează excentricitatea permanentă la turbinele gravitaţionale, numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, determinând rotirea turbinelor care produc energie mecanică folosită la producerea energiei electrice.

Procedeu de utilizare a forţei de gravitaţie pentru producerea energiei mecanice folosite la producerea energiei electrice.

Invenţia se referă la un procedeu de utilizare a forţei de gravitaţie pentru producerea energiei mecanice folosite la producerea energiei electrice; în prezenta invenţie, energia mecanică este realizată de o construcţie metalică, respectiv un ansamblu gravitaţional, care în timpul funcţionării are centrul de greutate numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric. Invenţia, conform fig.1, demostrează felul în care trebuie să fie manipulate cele 16 greutăţi în interiorul celor 8 chesoane pentru a realiza 8 pârghii, care rotesc ansamblul. Procedeul se realizează în trei faze principale.

Pârghia sau jumătatea de pârghie, conform invenţiei, este un cheson la care o greutate este pe circumferinţă, simbolizând braţul lung al pârghiei egal cu raza utilă a ansamblului, a doua este în centrul ansamblului gravitaţional, cu o toleranţă de circa 30mm, simbolizând braţul scurt al pârghiei.

Centrul de greutate al tuturor greutăţilor din centru, conform fig.1, este exact în centrul ansamblului gravitaţional. Pentru a se roti, ansamblul gravitaţional consumă circa 3% energie convenţională şi circa 97% energie neconvenţională; ambele se transformă în energie mecanică, iar prin intermediul arborelui de la ansamblul gravitaţional energia este consumată de generatorul electric, printr-o procedură clasică.

Greutăţile au aparent drumul închis, fiindcă suportul lor, respectiv interiorul chesoanelor, permite doar o mişcare rectilinie a celor două greutăţi, asamblate în ele, care în drumul lor, la coborâre, produc lucru mecanic pozitiv şi la urcare produc lucru mecanic negativ, iar atunci când staţionează în centrul turbinei gravitaţionale, aşteptându-şi rândul să urce pe circumferinţă, ele nu afectează în nici un fel excentricitatea turbinei, ci ajută doar la realizarea pârghiilor. Calculele sunt exemplificate la finalul descrierii.

Figura nr.1, reprezintă schiţă privind manipularea greutăţilor în interiorul celor 8 chesoane, cu mijloace de ridicat utilizând energie convenţională.

(Nota: ce este redactat cu culoare neagra este pentru cei care doresc sa inteleaga inventia in detaliu).

Pornirea turbinei gravitaţionale se realizează prin deblocarea ei, moment în care începe primul ciclu: când ajunge chesonul nr.7 în punctul (A), începe deplasarea greutăţii g 7`spre centru şi greutatea g 7``spre circumferinţă, când ajunge chesonul nr.7 între punctele (B) şi (D), greutatea g 7`este în centru şi greutatea g 7``este pe circumferinţă între punctele (B`) şi (D`) şi începe alt ciclu la care greutăţile sunt plasate în felul următor: pe circumferinţă sunt g7``,g8``, g1`, g2`, g3`, g4`, g5`şi g6`doar câteva clipe, urmând să se deplaseze în centru, unde sunt greutăţile g7`,g8`,g1``,g2``,g3``,g4``,g5``şi g6``câteva clipe, urmând să se deplaseze spre circumferinţă, astfel se realizează excentricitatea permanentă la turbinele gravitaţionale, numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, determinând rotirea turbinelor care produc energie mecanică folosită la producerea energiei electrice.

Inventatorul recomandă la turbinele gravitaţionale cel puţin o rotaţie pe minut şi cel mult 10 rotaţii.

Inainte de deblocarea ansamblului gravitaţional se verifică amplasarea greutăţilor în interiorul chesoanelor, astfel încât, opt greutăţi să fie în centru şi 8 greutăţi pe circumferinţă, rezultând 8 pârghii, la care, conform fig.1, lipseşte complet braţul scurt, deoarece punctul de sprijin al pârghiei este în centrul ansamblului, având o toleranţă de circa 0,03m, toleranţă realizată la proiectul preliminar, anexat la prezenta invenţie.

Invenţia, conf. fig.1, este realizată din 8 chesoane asamblate între ele prin sudură, rezultând 16 unghiuri egale de 22,5 grade fiecare. Deplasarea ansamblului gravitaţional cu ~ 22,5 grade reprezintă, conf. fig.1, un ciclu.

Un ciclu, la prezenta invenţie, reprezintă timpul în care se deplasează două greutăţi, una spre centru şi a doua spre circumferinţă, iar greutăţile de pe circumferinţă parcurg fiecare doar 22,5 grade, de unde rezultă că un ciclu este o mică parte dintr-o rotaţie completă.

Timpul în care se realizează un ciclu depinde de numărul de rotaţii pe minut al ansamblului gravitaţional.

La turbina din fig.1, un ciclu are circa o secundă, timp în care 7 greutăţi sunt pe circumferinţă, 7 greutăţi sunt în centru şi doar două se ridică. În permanenţă, *fără cîteva clipe*, avem opt greutăţi în centru şi opt greutăţi pe circumferinţă.

Ansamblul e asamblat într-o poziţie verticală, conform fig.2, secţiunea ``A–A``. Chesoanele 2, sunt incluse în ansamblu, fiind antrenate într-o mişcare de rotaţie datorită excentricităţii permanente, realizată cu mijloace de manipulat care ridică în permanenţă două greutăţi din 16, conform fig.1.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenţia constă în realizarea mai multor pârghii, care în timpul funcţionării ansamblului gravitaţional, mentin centrul de greutate în permanenţă numai în cadranele 1 şi 4 sau 2 şi 3 în sens trigonometric.

Excentricitatea permanentă se realizează prin manipularea celor 16 greutăţi egale în interiorul a 8 chesoane, cu energie convenţională, conform fig.1. Cele două greutăţi din interiorul fiecărui cheson sunt asamblate între ele cu o tijă având lungimea de circa 0,4 din lungimea chesonului, astfel încât atunci când o greutate este în centru cealaltă să fie pe circumferinţă, realizând astfel 8 pârghii, conform fig.1, care în oricare dintre poziţiile unghiulare ale ansamblului gravitaţional vor avea aceeaşi eficienţă. La deblocarea ansamblului gravitaţional, conf. invenţiei, într-o secundă, respectiv într-un ciclu, greutatea G1’ din chesonul nr. 1 parcurge pe circumferinţă 22,5 grade; în acelaşi timp cu deplasarea greutăţii G1’ se ridică 2 greutăţi, G8’ spre centru şi G8’’ spre circumferinţă. (din cele 16 greutăţi)

Prima poziţie unghiulară a ansamblului gravitaţional în funcţiune, localizată în cadranul 1 în sens trigonometric la circa 67,5 grade, conform fig.1, greutatea G1’ se află pe circumferinţă, iar greutatea G1’’ se află în continuare în centrul ansamblului gravitaţional şi cele doua greutăţi care se ridică cu mijloace de ridicat sunt G7’ spre centru şi G7’’ spre circumferinţă. Turbina de ~ 50 tone, cu manipularea greutăţilor, conform fig.1, este descrisă spre finalul lucrării. O greutate are circa 1000Kg, conform fig.1, şi se deplasează cu 1m pe secundă cel puţin, într-un ciclu. Într-o secundă, respectiv într-un ciclu, se deplasează simultan (deodată) 8 greutăţi pe circumferinţă (circa 8000Kg) în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, conform fig.1, amplasate la un unghi de circa 157 grade, cu o înălţime de 7m.

Într-o secundă (într-un ciclu), toate cele 8 pârghii realizează minim 400000N şi circa 12000000N maxim, conform calculelor de la finalul descrierii, fără a utiliza formulele Lucrului mecanic multiplu, conform invenţiei.

F x 0,03 = 6000 x 2  F = 400000 Kg , conform calculelor de la ultimele file din descriere, folosind formulele: F x L = G x l; F=ma+mg; L=mgh; etc. (la o turbină de ~ 50 tone cu manipularea celor 16 greutăţi, egale, conform fig.1). Pentru a ridica două greutăţi G7^' şi G7^" este necesară o forţă de circa 27000N, rezultand un câştig de cel puţin 370.000N, (de la 8 pârghii). Calculele detaliate sunt la finalul descrierii.

La aceste poziţii unghiulare ale ansamblului gravitaţional, conf. fig. 1, cele 16 greutăţi sunt amplasate în felul următor:

La ~ 90 grade, chesonul nr.8, simbolizând pârghia cu nr.VIII, are greutatea G8’ în centru şi G8’’ pe circumferinţă.

La ~ 67,5 grade, chesonul nr.1, simbolizând pârghia cu nr. I, are greutatea G1’’ în centru şi G1’ pe circumferinţă.

La ~ 45 grade, chesonul nr. 2, simbolizând pârghia cu nr.II, are greutatea G2’’ în centru şi G2’pe circumferinţă.

La ~ 22,5 grade, chesonul nr. 3, simbolizând pârghia cu nr.III, are greutatea G3’’ în centru şi G3’ pe circumferinţă.

La ~ zero grade, chesonul nr. 4, simbolizând pârghia cu nr.IV, are greutatea G4’’ în centru şi G4’ pe circumferinţă.

La ~ 337,5 grade, chesonul nr. 5, simbolizând pârghia cu nr.V, are greutatea G5’’ în centru şi G5’ pe circumferinţă.

La ~ 315 grade, chesonul nr. 6, simbolizând pârghia cu nr.VI, are greutatea G6’’ în centru şi G6’ pe circumferinţă.

La ~ 292,5 grade, chesonul nr.7, simbolizând pârghia cu nr.VII, are greutatea G7’’ în centru şi G7’ pe circumferinţă.

A doua poziţie unghiulară este localizată în cadranul 1 la circa 45 grade, conform fig.1, G1^' se află tot pe circumferinţă şi G1^"se va afla în continuare în centrul ansamblului gravitaţional. Se vor ridica greutăţile G6^'şi G6^" , realizându-se de la 8 pârghii circa 400.000N – 27.000N, de unde rezultă un câştig de circa 370.000N.

La ~ 90 grade, chesonul nr.7, simbolizând pârghia cu nr. VII, are greutatea G7’ în centru şi G7’’ pe circumferinţă.

La ~ 67,5 grade, …chesonul cu nr. 8,…….cu pârghia nr. VIII, are greutatea G8’ în centru şi G8’’ pe circumferinţă.

La ~ 45 grade, chesonul nr. 1, …cu pârghia nr. I, are greutatea G1’’ în centru şi G1’ pe circumferinţă.

La ~ 22,5 grade, chesonul nr. 2, ….pârghia nr. II, are greutatea G2’’ în centru şi G2’ pe circumferinţă.

La ~ zero grade, chesonul nr. 3, cu pârghia nr. III, are greutatea G3’’ în centru şi G3’ pe circumferinţă. La ~337,5 grade chesonul cu nr. 4, simbolizând pârghia nr. IV, are greutatea G4’’ în centru şi G4’ pe circumferinţă.

La ~ 315 grade, chesonul cu nr. 5, …. cu pârghia nr. V, are greutatea G5’’ în centru şi G5’ pe circumferinţă.

La ~ 292,5 grade, chesonul cu nr. 6, …. pârghia cu nr. VI, are greutatea G6’’ în centru şi G6’ pe circumferinţă.

A treia poziţie unghiulară este localizată în cadranul 1 la 22,5 grade, conform fig. 1, G1^' se află tot pe circumferinţa şi G1^" se află în continuare în centrul ansamblului gravitational şi se vor ridica greutăţile G5^' şi G5^", realizând de la 8 pârghii un câştig de circa 370.000N.

La ~ 90 grade, chesonul nr. 6, simbolizând pârghia nr. VI, are greutatea G6’ în centru şi G6’’ pe circumferinţă.

A patra poziţie unghiulară este localizată în cadranul 1 la circa zero grade, conform fig.1, G1^’ se află tot pe circumferinţa şi G1^" se află în continuare în centrul ansamblului gravitational şi se vor ridica greutăţile G4^' şi G4^", realizându-se de la 8 pârghii un câştig de circa 370.000N minim şi 12.000.000N maxim, conf. calculelor de la ultimele file din descriere.

La ~ 90 grade, chesonul nr. 5, simbolizând pârghia cu nr. V, are greutatea G5’ în centru şi G5’’ pe circumferinţă. Astfel se repetă ciclu după ciclu poziţiile unghiulare cu acelaşi câştig de circa 370000N.

Conform invenţiei, toate greutăţile care ajung în punctul A de pe circumferinţă se ridică spre centru, deci şi G1^' se va ridica spre centru iar G1^" spre circumferinţă.

Şi la această poziţie unghiulară se câştigă circa 370.000N, calculele complete sunt amănunţit realizate la finalul descrierii în ultimele file, unde este dată ca exemplu o turbină gravitaţională de circa 50 tone (doar pentru calcule). Astfel, se repetă ciclu după ciclu, realizându-se continuu lucru mecanic multiplu până la oprirea ansamblului gravitaţional.

Poziţiile unghiulare analizate mai sus demonstrează că cele 16 greutăţi egale nu au drumul închis şi că fiecare pârghie realizează lucru mecanic şi cum toate pârghiile acţionează deodată, se realizează Lucru mecanic multiplu, care va fi calculat în viitor cu una dintre cele trei teoreme şi trei formule, cu ajutorul cărora se va putea calcula corect Lmm. Formulele şi teoremele se vor finaliza (demonstra) după realizarea turbinei gravitaţionale(prototip).

Acest Lucru mecanic multiplu de circa 370.000N se realizează în permanenţă, secundă de secundă, respectiv în fiecare ciclu, la oricare din poziţiile unghiulare în care se va afla ansamblul. În cadranele II şi III în sens trigonometric nu avem nicio greutate, conform fig.1. Calculele sunt realizate cu formule clasice.

Datorită excentricităţii permanente, conf. fig. 1, ansamblul se roteşte.

În prezent, nu este exploatată industrial forţa de gravitaţie. Prin prezenta invenţie se va exploata pentru prima dată industrial această forţă care este peste tot pe pămînt şi oriunde în univers, de la infinitul mic la infinitul mare. Gravitaţia este atracţia reciprocă a tuturor corpurilor, dependentă de masa acestora şi de poziţia lor relativă.

Deocamdată, nu există o explicaţie unanim acceptată a fenomenului atracţie gravitaţională, se consideră că există o categorie aparte de particule: aferente, componente, purtătoare etc. ale acestei forţe uriaşe, anume, particule gravitaţionale.

La aprofundarea cunoaşterii fenomenului au contribuţii importante şi următorii cercetători: François Lasage (1724 – 1803); Hendri Paincare, care a aprofundat teoria lui François Lasage; Einstein a deschis noi ferestre spre înţelegerea fizionomiei atracţiei universale.

În anul 1919, Einstein a pus în evidenţă deviaţia luminii printr-un câmp al atracţiei gravitaţionale. Datorită cercetărilor sale, au intrat în uzul curent termenii teoriei relativităţii. Măsurătorile efectuate arătă că undele gravitaţionale constituie un fenomen ce nu poate fi surprins cu mijloace actuale.

Fenomenul e complex, fiecare nou pas descoperit constituie o avansare în necunoscut, aidoma Lucrului mecanic multiplu înregistrat la OSIM cu nr. 01384/19.12.2001, care certifică câştigul de energie mecanică rezultat la invenţiile înregistrate la OSIM, din care menţionam mai puţin de jumătate, cu nr.: 0423/29.03.1993, 1465/18.11.1993, 1460/01.09.1994, 00670/11.06.1999, 00167/19.02.2002. În locul referinţelor bibliografice, fiind noutate în domeniu, invenţiile de mai sus trebuie consultate pentru a înţelege aceasta noua inventie.

Este cunoscut faptul că, pentru producerea energiei electrice, se utilizează şi turbine cu abur care exploatează parametrii aburului produs în centralele termoelectrice şi nuclearo-electrice, care prezintă urmatoarele dezavantaje: costuri mari de producţie, randament între circa 20% şi 42%; turbinele cu aburi sunt complexe şi scumpe. Invenţia, conform fig.1, înlătură dezavantajele prezentate prin aceea că este realizată dintr-o construcţie metalică echipată cu mijloace de ridicat care utilizează circa 3% energie convenţională pentru manipularea greutăţilor în interiorul chesoanelor, astfel încât să poată exploata, în zona unde este folosită, forţa de gravitaţie peste 97% pentru a atrage greutăţile, spre pământ, în timpul funcţionării, având avantajele: costuri mici de producţie. Ansamblul gravitaţional este uşor de executat, putându-se utiliza energia mecanică de la arbore şi în alte scopuri: morărit, panificaţie, în industria extractivă etc; materia primă utilizată este forţa de gravitaţie: gratuită, nepoluantă şi inepuizabilă, energia electrică produsă se poate folosi şi pentru a produce căldură. Se dau în continuare, exemple de realizare a invenţiei în legătură cu figurile: 2…….6, care reprezintă prima fază:

Figura nr. 2, reprezentarea unei soluţii constructive a turbinei gravitaţionale care are în componenţă: 4 chesoane, 8 profile pentru rigidizarea chesoanelor, 2 tamburi cu rol de arbore, 8 greutăţi egale, 4 tije pentru asamblarea greutăţilor având lungimea de circa 0,4 din lungimea chesonului, 4 motoare, 4 reductoare, 8 limitatoare de cursă, 8 blocuri cu role, 8 tamburi dimensionaţi astfel încât să permită o înfăşurare a cablului, 8 capace de vizitare, eclise, rigidizări etc.

Chesoanele 2 sunt dimensionate astfel încât să nu fie nevoie de rigidizări interioare. Turbina gravitaţională poate avea cel puţin 3 chesoane şi cel mult 12 chesoane, inventatorul recomandă turbina gravitaţională cu 8 chesoane. În fig.2, avem o turbină cu 4 chesoane (doar pentru a fi înţeleasă mai uşor). Chesoanele unei turbine au aceeasi lungime şi formă geometrică. Turbina se realizează prin sudarea celor patru chesoane 2, între ele, iar la extremităţile lor se sudează doi tamburi 15, cu rol de arbore conform secţiunii A-A.

Mecanismele de ridicat 16 realizează excentricitatea centrului de greutate al ansamblului turbină gravitaţională, în tot timpul numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, deplasând greutăţile 3, în interiorul chesoanelor 2, cu consum de energie electrică, între o poziţie centrală, respectiv centrul de greutate al greutăţii 3, care este în centrul ansamblului turbina gravitaţională şi o poziţie periferică extremă.

Datorită forţei de gravitaţie, turbina se roteşte, producând energie mecanică necesară multiplicatorului de turaţie şi generatoarelor pentru a produce energie electrică.

Menţinerea turaţiei optime se realizează frânând turbina prin deplasarea greutăţilor, comandate de sistemul de comandă şi control automat 26, conform unei proceduri clasice.

Alimentarea cu energie electrică se realizează printr-o procedură clasică de la o sursă de energie 10. Pentru susţinerea turbinei gravitaţionale se vor folosi lagăre autoreglabile 14, sau semilagăre cu rulmenţi.

În cazul în care se doreşte o turaţie mai mare, se asamblează între turbină şi generator un multiplicator de turaţie care reprezinta a doua fază, conform procedurilor clasice.

Subansamblul B din fig.2 reprezintă rola 8 şi suportul rolei 27 ce se asamblează în locaşurile special prelucrate în greutatea 3.

Secţiunea C-C reprezintă capacul de vizitare 18, care se asamblează cu şuruburile 19, după montarea celor două greutăţi şi a cablului 6 în interiorul chesonului 2.

Secţiunea D-D reprezintă parţial mecanismul de ridicat 16, care are în componenţă: un reductor 24, două roţi dinţate 4 şi 9, care sunt egale în diametrul exterior şi fiecare roată dinţată are o degajare având rol de tambur pentru înfăşurarea cablului 6.

Motorul 25 acţionează reductorul 24, care pune în mişcare roata dinţată 9, care rotindu-se acţionează în sens invers roata dinţată 4, astfel incat cablul 6 dacă e înfăşurat pe tamburul roţii dinţate 9, pe tamburul de la roata dinţată 4 se desfăşoară având rol de frână pentru greutatea 3.Comenzile pentru manipularea greutăţilor se fac printr-o procedură clasică prin sistemul de comandă şi control 26.

Lungimea tijei dintre greutăţi depinde de lungimea celor două greutăţi, se reglează la montaj astfel ca greutatea din centru să fie cu centrul ei de greutate în centrul turbinei şi ce-a de a doua greutate să fie pe aceeaşi rază într-o poziţie periferică pe circumferinţă cu un joc de cel mult -20mm.

Lungimea cablului 6 se reglează la montaj cu un joc de cel mult 20mm, realizându-se o toleranţă faţă de``0``de cel mult + / – 30mm.

Toleranţa a fost demonstrată, la file diverse, prin proiectul preliminar anexat la invenţie. Deci prezenta invenţie a realizat 8 pârghii şi depăşirea de ``0``cu cel mult – 30mm, cu acţionare electrică. Dacă se acţionează greutăţile cu energie hidraulică sau pneumatică, conform fig. 3 şi 4, se poate realiza depăşirea de``0``în permanenţă, cu ambele greutăţi pe aceeaşi rază la extremităţile ei, înfluenţând pozitiv excentricitatea turbinei gravitaţionale.

Figura centrală reprezintă amplasarea turbinei pe cele două lagăre 14, care sunt asamblate pe fundaţia centralei electrice conform unor proceduri clasice.

În fundaţia 17 este prevăzut lăcaşul în care se asamblează turbina care este dată în secţiunea A-A din fig. 2, fiind alimentată cu energie electrică de la sursa 10 prin înteriorul arborelui, pentru a deplasa 16 greutăţi cu mijloace de ridicat în interiorul a 8 chesoane, conf. fig. 1.

Datorită excentricităţii permanente, turbina se roteşte şi prin cel de-al doilea arbore, energia mecanică produsă acţionează un multiplicator de turaţie 1, care antrenează nişte generatoare 11, producând energie electrică. Pentru a înţelege mai bine fig.2, este necesară menţionarea reperelor mai puţin importante: blocul cu role 5 ajută la ridicarea greutăţilor manipulate de mecanismul 16; şina 7, pentru cazul în care se folosesc roţi de rulare. Capacele 12 şi lagărele 13 sunt de la mecanismul 16. Rigidizări 20. Tija 21 face legătura dintre cele două greutăţi asamblate; scară de acces 22.

Echilibrarea turbinei se realizează din proiectare având în vedere şi folosirea contragreutăţilor 23.

Chesoanele şi greutăţile se proiectează în raport cu puterea solicitată în MW.

Greutatea ansamblului turbină gravitaţională şi numărul de rotaţii pe minut determină, în principal, puterea instalată în MW. Greutatea şi turaţia optimă a turbinelor gravitaţionale se stabileşte de beneficiar.

La faza a treia. Generatoarele 11 sunt utilizate la multiplicatorul de turaţie 1, care este intermediar între turbina gravitaţională şi cel puţin două generatoare. Generatoarele 11 sunt clasice şi de la turbinele hidraulice şi de la altele, însă doar prin proiectarea specială a multiplicatorului de turaţie se pot utiliza la turbinele gravitaţionale.

Figura nr.3: reprezintă instalaţii gravitaţionale caracterizate prin aceea că sunt constituite din construcţia metalică 1, care se menţine în mişcare de rotaţie, datorită excentricităţii permanente numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, prin deplasarea continuă a greutăţilor 2, în interiorul chesoanelor detaşabile 3, dintr-o poziţie centrală, într-o poziţie periferică pe circumferinţă, până în apropierea capacelor de vizitare 4, prin culisarea greutăţilor pe ghidajele 5, fiind acţionate cu mecanisme clasice: hidraulice 6, pneumatice 7, sau electrice 8.

În detaliul 3/A avem sursa de energie convenţională 9, 10, 11, ce alimentează construcţia metalică 1, prin interiorul arborelui 15, printr-o procedură clasică şi prin cel de-al doilea arbore transmite mişcarea de rotaţie la multiplicatorul de turaţie 14, care prin cel puţin doi arbori de ieşire acţionează generatoarele 12.

În detaliul 3/B avem o variantă de realizare a celor doi arbori de la construcţia metalică, constituiţi din tamburi 17, flanşe 16, arbore realizat din tambur confecţionat din tablă groasă sau din profil plin 15, etc.

În detaliul 3/C avem varianta particulară în care manipularea greutăţilor se realizează cu energie pneumatică pe ghidaje 5, pe roţi de rulare sau pe pernă de aer. Instalaţiile gravitaţionale se realizează în trei faze, ca si turbinele gravitaţionale.

Mecanismele 6, 7, 8 nu sunt detaliate în fig.3, dar sunt mecanisme clasice uşor de adaptat la instalaţiile gravitaţionale. Greutăţile, la detaliul 3/C, sunt plasate pe aceeaşi rază la extremităţile ei, înfluenţand pozitiv excentricitatea turbinei, numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric.

Lucrul mecanic(multiplu) la trei chesoane se calculează, conform invenţiei, cu:

Lmm={Cmg – (Umg : 2)}x h Numai dacă chesoanele turbinei gravitaţionale au o lungime mai mare de circa 14m folosim chesoane mamă monobloc, conform construcţiei metalice 1, din fig.3, constituite din: patru chesoane, doi tamburi cu rol de arbore etc. Chesoanele mamă şi chesoanele detaşabile 3, pot avea lungime, număr şi formă geometrică diversă (dar nu la aceeasi turbina). Asamblarea chesoanelor mamă monobloc, cu chesoanele detaşabile 3, se realizează prin eclisare.

Figura nr. 4: reprezintă, parţial, un cheson al unui motor gravitaţional destinat pentru producerea energiei mecanice, folosită la producerea energiei electrice. Şi motoarele gravitaţionale se realizează în trei faze, ca si turbinele gravitaţionale.

Motorul gravitaţional are în componenţă: 8 chesoane 2, 16 greutăţi 8, 16 pistoane 4, doi tamburi cu rol de arbore, un multiplicator de turaţie şi cel puţin 2 generatoare etc. Chesoanele 2 au două compartimente alăturate în care sunt deplasate greutăţile 8, cu cilindri pneumatici care permit obţinerea unor forţe mari prin mişcări simple rectilinii, echipaţi cu senzori magnetici de cursă; chesoanele vor fi dimensionate astfel încât să nu fie nevoie de rigidizări interioare. Tălpile chesoanelor trebuie prelucrate să fie plane în interiorul chesonului, pentru a nu întrerupe filmul de aer, respectiv, efectul pernei de aer. Chesoanele se asamblează între ele prin sudură, conform unei proceduri clasice.

Producerea aerului comprimat se realizează într-o instalaţie de acţionare pneumatică. Dacă se doreşte o turaţie mai mare, se asamblează între turbină si generator un multiplicator de turaţie.

Sistemul de comandă şi control automat electronic sau fluid se va materializa sub forma unui bloc unitar care va conţine un număr corespunzător de intrări pentru semnale informaţionale, şi de ieşiri pentru comenzi.

Conexiunile funcţionale dintre elementele reprezentate sunt clasice şi pot fi realizate prin proceduri simple. După asamblarea completă a motorului gravitaţional în centrala gravitaţională, se realizează echilibrarea finală în timpul probelor preliminare.

Echilibrarea se face prin proiecterea simetrică a tuturor reperelor şi prin amplasarea în unele ansamble şi subansamble a unor contra-greutăţi, având în vedere turaţia foarte mică a motorului gravitaţional.

Inventatorul recomandă utilizarea a opt chesoane, conform fig. 1.

Conform legii conservării energiei, se produce energie mecanică prin consumarea energiei convenţionale ~ 3% şi energiei neconvenţionale peste 97%, conform calculelor estimative din prezenta descriere.

Energia mecanică furnizată de motorul gravitaţional este utilizată la producerea energiei electrice conform unor proceduri clasice.

Motorul gravitaţional este constituit în principal din: chesoanele 2, pe care se asamblează cilindrii 3, cu pistoanele 4, echipate cu segmenţi de etanşare 5, garniturile manşetă 6 etanşează tija 7, care deplasează greutatea 8, prevăzută pe părţile laterale cu role de sprijin 9, pe suprafaţa inferioară şi superioară a greutăţii are asamblate plăci de oţel sau fontă 10, ele conţinând nenumărate duze de diametru foarte mic, ce întreţin un fuleu 11, de aer de câteva zecimi de milimetru, distribuţia aerului comprimat făcându-se pe partea laterală a chesonului prin canalul 12, realizând perna de aer necesară în timpul deplasării greutăţilor.

Greutăţile se manipulează în interiorul chesoanelor, doar parţial, conform fig. 1, exemplu: pornirea turbinei se face prin deblocarea ei, moment în care începe primul ciclu: când ajunge chesonul nr. 8 în punctul(C), greutatea g8``se deplasează spre circumferinţă şi greutatea g7`din chesonul nr.7 se deplasează spre centru; când ajunge chesonul nr. 8 în punctul( D ), greutatea g8``ajunge pe circumferinţă şi greutatea g7`din chesonul nr.7 ajunge în centru; când ajunge chesonul nr.7 în punctul ( C ), greutatea g7``se deplasează spre circumferinţă şi greutatea g6`din chesonul nr. 6 se deplasează spre centru; când ajunge chesonul nr.7 în punctul ( D ), greutatea g7``ajunge pe circumferinţă şi greutatea g6` din chesonul nr.6 ajunge în centru; când ajunge chesonul nr.6 în punctul (C) etc.

Atenţie, înainte de deblocarea turbinei gravitaţionale se verifică amplasarea greutăţilor în interiorul chesoanelor; trebuie să fie obligatoriu opt greutăţi în centru şi opt greutăţi pe circumferinţă.

Greutăţile se pot deplasa în interiorul chesonului pe roţi de rulare, pe role sau pe ghidaje, dar pentru a avea o frecare mai mică în partea inferioară şi superioară a greuţăţii se recomandă folosirea pernei de aer.

Figura nr. 5: reprezintă parţial chesonul 3 al unui agregat gravitaţional TG-IIS-94-0(file diverse), care are în componenţă următoarele: 8 chesoane 3, 16 motoare 13, 16 reductoare 12, 16 coroane dinţate 11, care rotindu-se acţionează în sens invers coroanele dinţate 10, fiind identice, egale ca număr şi diametru exterior, 32 tamburi 9, care vor fi prelucraţi împreună cu coroanele dinţate 10 şi 11, 16 cabluri 5, 16 blocuri cu role 4, 16 greutăţi 2, 256 role 8, doi tamburi cu rol de arbore, limitatoare de cursă, eclise, rigidizări etc.

Comanda pentru pornirea şi oprirea motoarelor şi cursa completă sau parţială a greutăţilor 2, în interiorul chesoanelor 3, este dată de sistemul de comandă şi control automat, manipularea greutăţilor se face parţial, conform fig. 1, însă la fel ca la fig. 4. Tamburii pot fi amplasaţi pe verticală sau orizontală, cu condiţia să fie cel mult o înfăşurare a cablului 5; schimbarea sensului de rotaţie, alternativă, a tamburilor 9, se realizează printr-o procedură clasică. Agregatul gravitaţional funcţionează în felul următor: motorul 13 pune în mişcare alternativă în ambele sensuri arborele de ieşire din reductorul 12, care are două compartimente, din care transmite mişcarea de rotaţie coroanelor dinţate 11 şi 10, care prin intermediul cablului 5 şi a rolelor 4, menţine în mişcare sau frânează greutăţile 2, realizând excentricitatea numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, necesară rotirii agregatului gravitaţional pentru a acţiona multiplicatorul de turaţie şi generatoarele care vor produce energie.

Agregatele gravitaţionale se realizează în trei faze, la fel ca si turbinele gravitaţionale. Se dau, în continuare, calcule prin care se demonstrează rotirea turbinelor gravitaţionale datorită excentricităţii permanente, conform fig. 1, care pot reprezenta şi o turbină gravitaţională de circa 50 tone cu diametrul de circa 8m, cu raza de circa 4m, cu arborele de circa 0,6m, cu 16 greutăţi egale, o greutate are circa 1000kg şi are patru rotaţii pe minut.

Toate turbinele se realizează în trei faze, ca si turbinele gravitaţionale.

Greutăţile se deplasează pe circumferinţă cu circa 1m pe secundă, menţinerea în permanenţă a celor patru rotaţii pe minut se realizează prin cuplarea generatoarelor de la multiplicator, astfel încât să permită în permanenţă creşterea cuplului de forţă la arbore, fără mărirea vitezei de rotaţie. În cazul în care capacitatea de frânare a generatoarelor este depăşită, frânarea turbinelor gravitaţionale pentru menţinerea turaţiei optime se realizează prin sistemul de comandă şi control, manipularea greutăţilor în interiorul chesoanelor, la turbină, se realizează cu energie hidraulică sau pneumatică, conform fig. 3 sau 4.

Greutatea turbinei de 50 tone nu este relevantă, fiind folosită doar pentru calculele estimative, de mai jos. Arborele turbinei gravitaţionale se dimensionează ţinându-se cont şi de greutatea excentrică. Calculele de mai jos sunt doar pentru a dovedi câştigul exponenţial de energie mecanică prin folosirea celor 8 pârghii de ORDIN ”0”. Calculele reale pentru câştigul de energie mecanică se pot face doar după terminarea proiectului necesar fabricării prototipului, deoarece câştigul de energie mecanică se poate face numai după ce se ştie corect diametrul arborelui de la turbina gravitaţională. Diametrul arborelui pentru calculele de mai jos este ipotetic (imaginar).

Date pentru calcule: g = 9,8m/sec. la pătrat; acceleraţia greutăţii la urcare = 3,5m/sec. la pătrat; accelaraţia greutăţii la coborâre = 1m/sec. la pătrat; înălţimea greutăţilor este de 7m (h = 7m); folosim formula: F = ma + mg La urcare: F = (1000kgx3,5m/s) + (1000kgx3,5m/s) + (2000kgx9,8m/s) = 26600N;

F = – 26600N (cu minus înseamnă consum) 2 greutăţi = 2000kg;

La coborâre: F = (8000kg x 1m/s) + (8000kg x 9,8m/s) = 86400N;

86400 – 26600 = 59800N ; (8 greutăţi = 8000kg) rezultă: F = 59800N

Diferenţa între ce se produce şi ce se consumă = 86400 – 26600 = 59800N;

(8 greutăţi = 8000kg) şi rezultă : F = 59800N. Greutatea turbinei este de circa 50 tone

Cu o forţă excentrică de circa 59800N, turbina de circa 50 tone se roteşte furnizând energie mecanică.

La formula pârghiei de ordin ”0” F = (G x L) : x (x = braţul scurt al pârghiei) sau F = ”x”(G x L) coeficentul ”x” de la formula pârghiei de ordin ”0” fi-va finalizat după fabricarea prototipului de specialişti sau de inventator.

Coeficientul ”x” este diferit ca valoare în raport cu:

– Excentricitatea permanentă numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigronometric, conform fig. 1;

– Greutatea turbinei gravitaţionale şi a greutăţilor excentrice;

– Diametrul turbinelor gravitaţionale, diametrul arborelui, numărul rotaţiilor pe minut, numărul chesoanelor etc.

De la Legea pârghiilor clasice este schimbat braţul lung b1 cu L şi braţul b2 (cel scurt) este anulat.

F = forţa activă de la arborele turbinei gravitaţionale; x = coeficientul variabil în raport cu: greutatea, raza, diametrul arborelui, numărul rotaţiilor pe minut etc; G = greutatea (de pe circumferinţă); L = bratul lung al pârghiei (raza utilă); Exemplu de calcul fără coeficentul ”x” la legea pârghiilor de ORDIN ”0”:

Folosim pentru calcul formula clasică a pârghiei F1 x b1 = F2 x b2. (folosind ipotetic b2 = 0,03m)

Cu o forţă excentrică de circa 59800N, turbina de circa 50 tone se roteşte, furnizând energie mecanică. Folosind formula pârghiei de la legea pârghiilor de ORDIN ”0” F x l = G x L cu aceleaşi date de la fig.1, unde avem 8 jumătăţi de pârghii, fiindcă am eliminat din formulă un braţ ``l`` rămâne din formulă F = x(G x L), dar luăm pentru calcule o parte din raza arborelui, conform invenţiei, de 0,03m. Braţul scurt (l ) de circa 0,03m este în cheson pe raza turbinei de circa 4m. Având în vedere că avem 8 greutăţi care coboară şi în acelaşi timp doar două se ridică, scădem din cele opt greutăţi două greutăţi şi rămân 6 greutăţi.

Ştiind că o greutate are 1000kg, rezultă la 6 greutăţi circa 6000kg. Scăderea se impune pentru a echivala energia consumată pentru ridicarea celor două greutăţi. (8000 – 2000 ) = 6000kg.

Având în vedere că cele 8 greutăţi, în acelaşi timp, pe orizontală au braţe diferite, luăm raza doar de 2m; (g4`=4m)+(g3`=3m)+(g5`=3m) + (g2`=2m)+(g6`=2m) + (g1`=1m)+(g7`=1m)+(g8``=0,1m) din cele 8 greutăţi scădem 2 greutăţi, respectiv g4`=4m şi g8``=0,1m şi ne rămân 6 greutăţi g1`+g2` +g3`+g5`+g6`+g7`=12m 12:6=2m (este mai mare de 2m, conform regulii paralelogramului, fiindcă greutăţile se deplasează pe circumferinţă cu cel puţin 1m pe sec.) şi rezultă: folosind formula clasică a pârghiei F1 x b1 = F2 x b2;

F x 0,03m (braţul scurt) = 6000 x 2m (braţul lung) şi rezultă: Conform invenţiei F = 400000N

deoarece greutăţile, conform invenţiei, se deplasează cu circa un metru pe secundă.

Lungimea braţului scurt de circa 0,03m a fost demonstrat cu un proiect preliminar anexat la CBI nr. 00670 din 11.06.1999.

Doar dacă braţul scurt este de 0,001m , conform formulei pârghiei, avem o forţă de: F x 0,001 = 6000x2; Conform invenţiei, F = 12.000.000N, deoarece greutăţile se deplasează cu circa un metru pe secundă. Mărind raza sau greutăţile putem depăşi cu mult peste 300.000.000N.

Cele opt pârghii, conform invenţiei, produc exponenţial mai multă energie decât consumă.

Astfel, procedura de proiectare începe de la generatorul electric disponibil, continuă cu proiectarea multiplicatorului de turaţie şi se termină cu proiectarea turbinei gravitaţionale. ...”

( Pentru profesorul de FIZICĂ, Lmm şi pârghia de ordin ”0” se pot finaliza numai după fabricarea prototipului (atât teoremele cât şi formulele)).

Este cunoscut că: „lucrul mecanic al greutăţii este independent de drumul parcurs de punctul material şi de legea mişcării acestuia şi este egal cu produsul greutăţii prin diferenţa de nivel h dintre poziţia iniţială şi cea finală a punctului material”. Folosim formula L=mgh, cu datele de la turbina de 50 tone. Este cunoscut faptul că la ridicare avem L= – mgh şi la coborâre avem L=mgh de unde rezultă la un drum închis lucru mecanic egal cu ``0``. Conform fig. 1, se manipulează 16 greutăţi care doar aparent au drumul închis şi L > 0. Pentru a demonstra acest lucru, sunt necesare completări la lucru mecanic.

Dacă în acelaşi timp mai multe pârghii realizează simultan lucruri mecanice diferite conf. fig. 1, cu drum aparent închis, şi nu pot fi calculate prin formula clasică, atunci se impune completarea lucrului mecanic clasic cu noi teoreme şi formule care să corespundă noilor cerinţe de calcul.

***

Lucrarea ştinţifică ``LUCRU MECANIC MULTIPLU`` a fost inclusă în prezenta invenţie prin care în viitor va fi cunoscut ``Lmm`` completând lucrul mecanic clasic cu: ``trei teoreme şi trei formule``. Pentru formule vom folosi:

Lmm min. = Lucru mecanic multiplu minim, calcul pentru 3 chesoane cu formula:

Lmm min. = {Cmg – (Umg : 2)} x h; greutăţile ce se ridică înfluenţează pozitiv excentricitatea turbinei gravitaţionale circa 50% din timpul necesar ridicării.

Lmm = Lucru mecanic multiplu, calcul pentru 8 chesoane cu formula:

Lmm = X (Cmgh – Umgh*); Lmm max. =Lucru mecanic multiplu maxim, calculat cu formula:

Lmm max. = X (Cmgh – Umgh*) + Y(Smgh**)

Coeficienţii X şi Y vor fi finalizaţi după realizarea invenţiei.

Pentru calcule:

C = puncte materiale care coboară; U = puncte materiale care urcă; S = puncte materiale care staţionează; h = înălţimea punctelor materiale care coboară; h*= înălţimea punctelor materiale care urcă; h**= înălţimea punctelor materiale care staţionează; din calcule rezultă:

C=S+U şi h=h**+h*; C=8 , S=6 , U=2 rezultând:

8 = 6 + 2 şi h = 7, h** = 0, h* = 7 rezultând: 7 = 0 + 7

1 – Lucrul mecanic multiplu e posibil numai dacă în acelaşi timp acţionează cel puţin 3 pârghii în permanenţă numai în cadranele 1 şi 4 sau 2 şi 3 în sens trigonometric, cu condiţia să se dimensioneze cele 3 chesoane ale turbinei astfel încât greutatea excentrică să poată roti turbina. Mărindu-se raza, greutatea, sau ambele până când din calcul rezultă rotirea turbinei, şi în varianta în care se depăşeşte, cu puţin, punctul (D) de la figura nr.1. Lmm e posibil şi dacă se respectă următoarea teoremă:

2. Lucrul mecanic multiplu este posibil numai dacă în acelaşi timp, cel mult, două puncte materiale urcă, şi alte cel puţin 6 puncte materiale coboară, cu condiţia ca punctele materiale care coboară să realizeze o excentricitate permanentă numai în cadranele 1 şi 4 sau 2 şi 3 în sens trigonometric în drumul lor pe circumferinţă şi înălţimile punctelor materiale care urcă şi coboară să se anuleze reciproc, în drumul lor aparent închis. (la această teoremă se utilizează cel puţin 6 chesoane rezultând 6 pârghii). Înălţimile se anulează doar dacă punctele materiale care urcă şi coboară sunt egale şi de semne contrare. Conform fig.1, la drum aparent închis Lmm > 0 şi la următoarea teoremă:

3. Atunci când avem punctele materiale excentrice numai în cadranele 1 şi 4 sau 2 şi 3 în sens trigonometric, atât la urcare cât şi la coborâre, înălţimile punctelor materiale nu se anulează, datorită punctelor materiale care staţionează pe aceeaşi rază.

Rezultă: Lmm max. = X(Cmgh – Umgh*) + Y(Smgh**)

Coeficienţii X şi Y vor fi finalizaţi după realizarea unei turbine gravitaţionale conform invenţiei.

Coeficienţii X şi Y sunt diferiţi ca valoare în raport cu:

– Excentricitatea permanentă numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigronometric, conform fig. 1;

– Greutatea turbinei gravitaţionale şi a greutăţilor excentrice;

– Diametrul turbinelor gravitaţionale, diametrul arborelui, numărul rotaţiilor pe minut, numărul chesoanelor etc.

În cazuri particulare în care înălţimile nu se anulează reciproc, Lucrul mecanic multiplu va fi diferit de ``0`` dar cât anume, doar după fabricarea prototipului se poate experimenta, prin manipularea partiala a greutăţilor, respectiv unele greutăţi nu vor face cursa completă, fiind comandate de sistemul de comandă şi control.

La turbinele gravitaţionale greutăţile au aparent drumul închis, la coborâre au lucru mecanic motor şi la urcare au lucru mecanic rezistent, iar atunci cand staţionează în centrul turbinei gravitaţionale aşteptându-şi rândul să urce pe circumferinţă, ele nu afectează excentricitatea turbinei, ajută doar la realizarea Lucrului mecanic multiplu.

Această relaţie între greutăţi şi excentricitatea celor care coboară e posibilă doar în cazul utilizării de pârghii, conform fig. 1, la care se elimină din formula pârghiei un braţ, calculându-se în locul braţului, conform invenţiei, doar circa 0,03m, toleranţă dovedită la proiectul preliminar existent la OSIM, la file diverse, cu acţionare electrică.

Cu acţionare hidraulică sau pneumatică, conf. fig, 3 sau fig. 4, se poate realiza în permanenţă plasarea ambelor greutăţi la extremităţile razei, conform detaliului 3/C din fig. 3. La prezenta invenţie, conform fig. 1, greutăţile care urcă depăşesc centrul turbinei, puţin, doar câteva clipe; la calcule se pot folosi formulele date mai jos în raport cu poziţia greutăţilor faţă de centrul turbinei. Cunoscând cele redactate mai sus se pot face calcule cu formulele lucrului mecanic clasic şi ale lucrului mecanic multiplu, folosind datele, de mai sus, de la turbina de circa 50 tone: “L=mgh”; La urcare: în permanenţă doar două greutăţi se ridică, exemplu ciclul unu, de la fig. 1: (g7`cu h=3,5m) + (g7``cu h=3,5m) = – 7m La coborâre: avem o înălţime de 7m, exemplu ciclul 1, la fig.1: (g8`` cu h = 1m) + (g1` cu h = 1m ) + ( g2` cu h = 1m ) + (g3` cu h=1m) +(g4`cu h=1m)+(g5`cu h=1m) + (g6`cu h=1m)=7m. Timpul în care opt greutăţi coboară înălţimea de h=7m este egal cu timpul în care se ridică două greutăţi la h=7m, de unde rezultă că înălţimile se vor anula la fiecare ciclu 7m–7m=0 Dacă înălţimile se anulează, ne rămân: C+S+U=16 greutăţi, din care doar două greutăţi se ridică 16 – 2 =14, de unde rezultă că în permanenţă sunt 7 greutăţi pe circumferinţă şi 7 greutăţi în centrul turbinei gravitaţionale.

Pentru pierderi diverse (frecări; depăşirea punctelor D şi B` la ridicarea greutăţilor etc.) luăm în calcul pe circumferinţă şase greutăţi în loc de opt greutăţi şi avem:

C = S + U ; h = h* + h** astfel, avem formula:

Lmm = Cmgh – Umgh* rezultă, conf. fig.1, Lmm = X(6mgh) (6 x 1000 x 9,8 x 7)

Lmm = 411600N determinând rotirea turbinei, care va produce energie.

Dacă acţionăm greutăţile cu energie hidraulică sau pneumatică putem realiza depăşirea de``0``în permanenţă cu două greutăţi, obţinând pârghii, la care vom avea ambele greutăţi plasate pe aceeaşi rază la extremităţile ei înfluenţând pozitiv excentricitatea turbinei. Deplasarea celor 2 greutăţi se realizează în circa o secundă.

Să presupunem că lungimea greutăţii e de circa 400mm, rezultă că centrul ei de greutate este la ~ 200mm de centrul turbinei; în acest caz, formula lucrului mecanic multiplu nu mai este valabilă, deoarece greutăţile care staţionează nu mai sunt în centrul turbinei şi înfluenţează pozitiv excentricitatea, cumulându-se cu cele de pe circumferinţă; în acest caz, avem o altă formulă Lmm max. = X(Cmgh – Umgh*) + Y(Smgh**). Coeficienţii X şi Y vor fi finalizaţi după realizarea unei turbine gravitaţionale, conform invenţiei. Ex. La pârghie, dacă avem doar un milimetru lungime braţul scurt, din calcule rezultă circa 12.000.000 kg. Circa 12.000.000 N, conform invenţiei.

Calculele făcute până acum evidenţiază Lmm; să încercăm să demonstrăm şi Lmm maxim. Acum ştim că cele``6mg``acţionează simultan în permanenţă în ambele cadrane conform fig. 1, respectiv la 180 grade, cele 8 greutăţi fiind plasate la 157,5 grade cu o înălţime de 7m. În fiecare secundă toate greutăţile de pe circumferinţă se deplasează fiecare 1m, dar în fiecare secundă se deplasează simultan opt greutăţi, nu o singură greutate, de unde putem deduce deplasarea simultană a ``6mgh, nu numai ,6mg`` de unde rezultă următoarele formule: Lmm=X (6mgh);

Lmm max.=X(Cmgh – Umgh*) + Y(Smgh**); în aceste cazuri, conform fig.2, avem: Lmm=411600N, şi conform fig. 3, la 8 chesoane avem: Lmm max. = 411600 + 23520 = 435120N

(ATENŢIE, FĂRĂ COEFICIENŢI)

Coeficienţii ,,X şi Y’’ vor fi finalizaţi după realizarea turbinelor gravitaţionale, conform invenţiei.

Să calculăm la cele 6 pârghii, chiar jumătatea de pârghie, având în vedere o toleranţă de + ``30mm``folosim datele de mai sus, conform fig. 1. Fx0,03=6000x2 şi avem F=400000kg ştiind că greutăţile se deplasează cu circa 1m pe secundă avem: F=400000N (greutatea turbinei fiind 50 tone).

Să calculăm cu aceleaşi formule la o turbină realizată, conform fig. 3, ce are şi chesoane mamă, având un diametru de circa 20m; o greutate de circa 300 tone; cu una rotaţie pe minut; cu 16 greutăţi egale, una greutate având circa 2m lungime; 1,5m înălţime; 0,4m grosime şi circa 10000kg; cu raza utilă de circa 10m; la coborâre acceleraţia = cu circa 1m pe secundă la pătrat; la urcare acceleraţia=cu circa 4,6m pe secundă la pătrat.

Greutatea se deplasează pe circumferinţă cu circa 3,9m într-un ciclu. Un ciclu are circa 3,7 secunde; înălţimea cumulată a greutăţilor care coboară este de h =17,5m; înălţimea greutăţilor care se ridică este h =17,5m; împărţită la 3,75 secunde (durata unui ciclu) rezultă o deplasare a greutăţii cu 4,6m într-o secundă.

Timpul în care 8 greutăţi coboară cu h=17,5m este egal cu timpul în care se ridică cele două greutăţi la h=17,5m. O astfel de turbină foloseşte semilagăre cu rulmenţi. Pentru rigidizarea chesoanelor şi tamburilor cu rol de arbore se utilizează 16 profile prelucrate prin aşchiere cu un unghi de circa 22,5 grade.

Turbina e acţionată hidraulic sau pneumatic cu arbori orizontali la nivelul solului şi sunt confecţionaţi din tamburi cu diametrul exterior de circa 1,2m, dimensionaţi conform calculelor rezultate la proiectare, multiplicatorul de turaţie va fi foarte, foarte mare, cu cel puţin opt arbori de ieşire pentru generatoare, şi este acţionat direct în înteriorul lui de arborele turbinei gravitaţionale, care transmite mişcarea de rotaţie primelor două roţi dinţate care sunt plasate pe părţile laterale ale arborelui si va transmite miscarea în ambele sensuri mai departe.

Inventatorul nu recomandă fabricarea unei turbine cu diametrul foarte mare, deoarece cu costuri de producţie mult mai mici se realizează aceeaşi putere instalată cu turbine gravitaţionale având diametre exterioare mult mai mici dar cu rot/min. mai mari; turbina gravitaţională dată ca exemplu mai sus, cu diametrul de 20m, având opt chesoane, este doar pentru calculele de mai jos: F=ma+mg; la urcare: F=(10000x8,75)+ (10000x8,75) +(20000x9,8); 2 greutăţi=20000kg;

F= – 371000N F=ma+mg; la coborâre: F=(80000x1)+(80000x9.8); F=864000N – 371000N şi rezultă F=493000N Calculând jumătăţile de pârghii: Fx0,03=60000x5

rezultă F=10000000N minim şi Fx0,001=60000x5 = ~ 300000000N maxim.

Folosind formula; Lmm min.={Cmg – (Umg : 2)} x h (h= ~ 14m) la 3 chesoane Lmm min.=140000N Folosim formula: Lmm = X( 6mgh) ; Lmm=6mg x 17,5 (h= ~ 17,5m) la opt chesoane Lmm=10290000N

Folosind formula: Lmm max. = X(Cmgh–Umgh*) + Y(Smgh**) = (10290000 + 1176000);

Lmm max. = 11466000N FĂRĂ COEFICIENŢII ,,X ŞI Y’’

(PENTRU EXPERTIZĂ)

Calculele estimative de mai sus au demonstrat producerea de energie mecanică utilizând greutatea excentrică fără a lua în calcul greutatea turbinei care este menţinută, forţat, la circa una sau 4 rot/min. Cu aceeaşi greutate excentrică calculăm energia electrică produsă de turbina cu: Lmm=411600N;

Turbina este de circa 50 tone şi are 4 rot/min; Dt = 8m ; Raza = 4m ;

Momentul de pivoţie este calculat la greutatea turbinei.

Pentru a calcula corect momentul redus la arbore, este necesar să includem în calcul si forţa excentrică pentru a alege corect arborele turbinei gravitaţionale, multiplicatorul de turaţie şi generatoarele (puterea şi nr. de rot/min. la arborii de ieşire din multiplicator vor fi calculate in functie de capacitatea generatoarelor clasice utilizate). Raza turbinei este de 4m, pentru cuplul de forţă la arbore o consideram de 2m, conform calculelor anterioare.

Momentul redus la arbore la turbina gravitaţională de 50 tone este de circa (411600 x 2) =823200Nm.

Estimativ, calculăm energia mecanica rămasă după ce am scăzut pierderea(15%) pentru multiplicatorul de turaţie (823200 x 0,85) = 699720Nm .

Deşi am calculat pierderea pentru multiplicator, nu mărim numărul de rot./minut, calculăm doar câştigul minim.

Pem = (0,104 x 4 x 699720) =291083kw ( 4 rotaţii pe minut ) Pem=291083kw

La bornele generatoarelor vom avea aproximativ: P =Pem x 0,85 P=(291083 x 0,85) P=247420kw, din care scădem circa 3% pentru manipularea greutăţilor în interiorul chesoanelor şi avem: 247420 – 7422 = 239998kw (consumul este supraevaluat) rezultă un cîştig de circa 239998kw. P = 239MW Calculele sunt subevaluate

Cu aceleaşi date de la turbina de 50 tone calculăm estimativ energia electrică produsă cu o forţă excentrică de circa 59800N, conform calculelor anterioare, la care s-a folosit formula: F – mg=ma; ``F = ma + mg``. Momentul redus la arbore (59800 x 2)=119600Nm; pierderea pentru multiplicator (119600 x 0,85)= 101660Nm; Pem=(0,416 x 101660) = 42290kw; P=(42290 x 0,85) = 35946kw; P=35946kw – 3%=34868kw.

Figura nr. 6: reprezintă centrală electrică gravitaţională cu zece hale industriale 4; ele sunt realizate fiecare dintr-o singură travee cu formă dreptunghiulară echipată cu cel mult două poduri rulante şi cel puţin 16 turbine gravitaţionale 1, care sunt echipate, în principal, cu sursă de energie convenţională 2, necesară pentru deplasarea greutăţilor în interiorul chesoanelor, multiplicatoare de turaţie, generatoare şi anexele aferente lor. Centrala electrică gravitaţională utilizează ca materie primă forţa de gravitaţie ~ 96% plus ~3% energie convenţională pentru manipularea greutăţilor în interiorul chesoanelor (pentru toate turbinele folosite), plus ~1% energie convenţională pentru serviciile interne ale centralei (utilaje, depozite, birouri, centrul de comandă şi control etc.)

Lanţul de transformare este: ~96% energie neconvenţională plus ~ 4% energie convenţională,care împreună se transformă la arborii turbinelor gravitaţionale în energie mecanică cu ajutorul căreia se produce energie electrică. Halele industriale 4 sunt amplasate radial faţă de centrul de comandă şi control 7, care este amplasat în aceeaşi clădire cu birourile administrative, instalaţii sanitare, diverse ateliere, depozite etc. Centrala este amplasată pe o fundaţie continuă circulară cu radier 8, în care se montează transformatoarele 9. Fundaţia este proiectată în raport cu puterea instalată în MW având prevăzute locaşurile pentru asamblarea turbinelor gravitaţionale şi a anexelor aferente lor precum şi a canalelor de cabluri etc. Fundaţia este realizată în raport cu solul care asigură stabilitatea solicitărilor statice şi dinamice. Pentru zone în care nu se pot construi clasic, centrale electrice gravitaţionale, se vor transporta gata fabricate doar să fie asamblate. Halele industriale se vor confecţiona din structuri metalice sudate, cu mai multe jante în vederea transportării la beneficiar cu mijloace auto, pe CFR sau aerian (cu elicoptere). Pereţii exteriori sunt realizaţi din tablă canelată cu vată de sticlă de cel puţin 35mm, rezultînd panouri care să se poată asambla la beneficiar prin şuruburi şi sudură. Ferestrele, uşile şi acoperişul halei se vor fabrica din panouri şi ferme metalice pentru a fi uşor de transportat şi asamblat la beneficiar. Fabricarea unei centrale electrice gravitaţionale cu putere mică pentru: vile, cabane, hoteluri etc. are în componenţă un şasiu pe care se asamblează cel mult două ansambluri gravitaţionale.

Pentru amplasarea unei microcentrale cu un şasiu şi două turbine gravitaţionale acţionate cu energie hidraulică sau pneumatică este nevoie de un spaţiu de cel mult 6 metri patraţi.

Pentru exploatarea acceleraţiei la ansamblurile gravitaţionale datorată excentricităţii permanente se vor cupla generatoarele de la multiplicator astfel încât să diminueze acceleraţia, fără a o anula complet, având în vedere cuplarea generatoarelor astfel încât să permită în permanenţă creşterea cuplului de forţă la arbore, fără mărirea vitezei de rotaţie. În cazul în care capacitatea de frânare a generatoarelor este depăşită, frânarea turbinelor gravitaţionale, pentru menţinerea turaţiei optime, se realizează prin sistemul de comandă şi control.

Centrul de comandă şi control 7 supraveghează sistemele de comandă şi control ale turbinelor gravitaţionale în timpul funcţionării lor precum şi colectarea energiei electrice de la bornele generatoarelor până ajunge în reţeaua de consum, conform unor proceduri clasice.

Turbinele gravitaţionale au arbori orizontali şi sunt solicitaţi, în special, la torsiune şi încovoiere, au diametre variabile, fiind dimensionaţi în raport de greutatea turbinei şi de puterea înstalată în MW. Pentru eliminarea erorilor de coaxialitate se vor executa lagăre autoreglabile, care se obţin prin instalarea sub corpul lagărului a unor suporturi sferice, conform lagărelor folosite la turbinele cu arbori orizontali tip``BULB``. Multiplicatoarele de turaţie şi generatoarele folosite în centralele electrice gravitaţionale sunt clasice. Pentru a demonstra câştigul de energie electrică din prezenta descriere, calculăm estimativ, fără a utiliza multiplicatorul de turaţie, pentru o centrală electrică gravitaţională, conform invenţiei, utilizând doar greutatea excentrică a turbinei cu patru rotaţii pe minut.

Conform fig. 6, avem 10 hale industriale. Dacă în fiecare hală avem 20 turbine, la 10 hale vom avea 200 turbine gravitaţionale, rezultă: MINIM POSIBIL (200 x 34868)= 6973600kw, din care scădem:

– Circa 3% pentru manipularea greutăţilor din chesoanele celor 200 turbine gravitaţionale;

– Circa 1% pentru serviciile interne ale centralei (utilaje, depozite, birouri etc.) Consumuri supraevaluate: (6973600 – 278944) =6694656 un cîştig de 6694MW. (fără a folosi coeficienţii ,,X şi Y”)

Fără a folosi multiplicatorul de turaţie la turbina cu Lmm=411600N calculăm câştigul minim la 200 turbine de circa 50 tone ce au fiecare o putere: P=239998kw;

(200 X 239998)=47999600KW dacă scădem 4% rezultă un câştig de: 46279MW, fără a calcula şi greutatea turbinei gravitaţionale de 50 tone şi a coeficienţilor ,,X şi Y’’. Coeficienţii X şi Y de la Lmm şi coeficientul X de la formula pârghiei vor fi finalizaţi de specialişti sau de inventator după realizarea turbinelor gravitaţionale conform invenţiei.

Coeficienţii X şi Y sunt diferiţi ca valoare în raport cu:

– Excentricitatea permanentă numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigronometric, conform fig. 1;

– Greutatea turbinei gravitaţionale şi a greutăţilor excentrice;

– Diametrul turbinelor gravitaţionale, diametrul arborelui, numărul rotaţiilor pe minut, numărul chesoanelor etc.

Materia primă fiind gratuită, preţul curentului electric produs reflectă doar costurile de producţie.

Suprafaţa necesară, conform invenţiei, pentru o centrală electrică gravitaţională e de circa 300 metri pătraţi, pe aceeaşi suprafaţă dublând numărul de rotaţii pe minut producţia de energie electrică se dublează. (fără cheltuieli de producţie suplimentare)

Mărirea numărului de rotaţii la turbină e posibilă până la cel mult 10 rot/min. Se recomandă, pentru o turaţie mai mare, utilizarea multiplicatorului de turaţie, care antreneaza generatoare clasice exploatate în ROMÂNIA.

Centrala electrică gravitaţională utilizează, conform invenţiei, turbine gravitaţionale conform fig. 2: instalaţii gravitaţionale, conform fig. 3: motoare gravitaţionale, conform fig. 4, agregate gravitaţionale conform fig. 5, etc. Toate au în comun şi revendicarea principală din REZUMAT.

Procedeul de utilizare a forţei de gravitaţie pentru producerea energiei mecanice folosite la producerea energiei electrice, caracterizat prin aceea că prima fază e realizată dintr-un ansamblu gravitaţional cu arbori orizontali, amplasat pe nişte lagăre autoreglabile, alimentat prin interiorul arborelui de la o sursă de energie convenţională pentru a deplasa şaisprezece greutăţi cu mijloace de ridicat în interiorul a opt chesoane, greutăţile fiind comandate de un sistem de comandă şi control automat în aşa fel încât, la fiecare ciclu care este o parte mică dintr-o rotaţie completă, opt greutăţi să fie într-o poziţie periferică extremă în permanenţă numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, celelalte opt greutăţi sunt în centrul ansamblului gravitaţional, doar pentru câteva clipe, pentru că în permanenţă, la fiecare ciclu, dintre cele şaisprezece greutăţi numai două se ridică, una spre centru şi a doua spre circumferinţă, conform fig. 1, astfel că datorită excentricităţii permanente, ansamblul gravitaţional se roteşte şi prin cel de-al doilea arbore energia mecanică produsă, în a doua fază, acţionează un multiplicator de turaţie care antrenează în ultima fază nişte generatoare, producând energie electrică.

Procedeul de utilizare a forţei de gravitaţie pentru producerea energiei mecanice folosite la producerea energiei electrice, realizat, conform invenţiei, prezintă următoarele avantaje:

-Construcţia metalică a turbinelor gravitaţionale e simplă şi uşor de executat. Costuri pentru construirea clădirii, a turbinelor gravitaţionale şi dotarea completă a lor, inclusiv a personalului necesar exploatării unei centrale electrice gravitaţionale sunt foarte mici: circa 10% din costurile unei centrale termoelectrice cu aceeaşi putere instalată în MW şi circa 8% din costurile unei centrale nuclearoelectrice cu aceeaşi putere în MW. Preţul curentului electric va fi cu circa 90% mai ieftin;

- Diminuarea poluării pământului cu circa 25% prin: eliminarea arderilor materiilor prime (ce produc poluare) cu energie electrica ieftină, care va produce (genera) şi căldură. Materia primă folosită este circa 97% forţa de gravitaţie: gratuită, nepoluantă şi inepuizabilă;

-Turbinele gravitaţionale sunt superioare oricăror turbine hidraulice sau nuclearo-electrice din lume, deoarece pârghiile, conform invenţiei, realizează orice forţă dorim, la arbore, din proiectare;

-Fabricarea unor centrale electrice gravitaţionale cu putere mică, cu asamblarea directă în vile, cabane, hoteluri, pe vârfuri de munte, pe nave sub apă sau pe apă şi nave extraterestre cu condiţii proprii speciale;

-Centrala electrică gravitaţională poate fi utilizată oriunde în cosmos, fiind fabricată pe pământ, conform invenţiei, şi transportată cu nave extraterestre pe alte planete. (cu condiţii de viaţă apropiate).

REZUMAT

Invenţia se referă la un procedeu de utilizare a forţei de gravitaţie pentru obtinerea energiei mecanice folosite la producerea energiei electrice. Procedeul, conform invenţiei, constă în realizarea unui ansamblu gravitaţional cu arbori orizontali, amplasaţi pe nişte lagăre autoreglabile, alimentat prin interiorul arborelui de la o sursă de energie convenţională, pentru a deplasa şaisprezece greutăţi cu mijloace de ridicat în interiorul unor chesoane, greutăţile fiind comandate de un sistem de comandă şi control automat în aşa fel încât, la fiecare ciclu, care este o parte infimă dintr-o rotaţie completă, opt greutăţi să fie într-o poziţie periferică extremă în permanenţă numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigonometric, celelalte opt greutăţi sunt în centrul ansamblului gravitaţional, din care doar două greutăţi se ridică în permanenţă la fiecare ciclu, una spre centru şi cealaltă spre circumferinţă, conform fig.1, astfel că, datorită excentricităţii permanente, ansamblul gravitaţional se roteşte şi prin cel de al doilea arbore, energia mecanică produsă acţionează un multiplicator de turaţie care antrenează nişte generatoare, clasice, producând energie electrică.

 

Verificarea calculelor din descriere, folosind pentru calcule datele relative din prezenta

1 – VERIFICAREA CALCULELOR pentru infirmarea sau confirmarea lor.

2 – Dimensionarea corectă a arborelui de la Turbina gravitaţională în raport cu greutatea turbinei si a greutăţii excentrice în timpul funcţionării ansamblului gravitaţional.

3 – Realizarea calculelor corecte privind câştigul de energie mecanică şi electrică, utilizând pentru calcule datele din descrierea invenţiei, inclusiv diametrul arborelui de la punctul 2. (folosind aceleaşi formule clasice care au fost utilizate de autor). Pentru a realiza punctul 3 este necesară şi calcularea pierderilor de la multiplicator conf. punctului 4.

Citez din descriererea invenţiei un fragment care ajută la înţelegerea necesitătii expertizei şi la calculele reale privind câştigul de energie mecanică şi electrică. „...Greutatea turbinei de 50 tone nu este relevantă, fiind folosită doar pentru calculele estimative, de mai jos. Arborele turbinei gravitaţionale se dimensionează ţinându-se cont şi de greutatea excentrică. Calculele de mai jos sunt doar pentru a dovedi câştigul exponenţial de energie mecanică prin folosirea celor 8 pârghii de ORDIN ”0”. Calculele reale pentru câştigul de energie mecanică se pot face doar după terminarea proiectului necesar fabricării prototipului, deoarece câştigul de energie mecanică se poate face numai după ce se ştie corect diametrul arborelui de la turbina gravitaţională. Diametrul arborelui pentru calculele de mai jos este ipotetic (imaginar).

Date pentru calcule: g = 9,8m/sec. la pătrat; acceleraţia greutăţii la urcare = 3,5m/sec. la pătrat; accelaraţia greutăţii la coborâre = 1m/sec. la pătrat; înălţimea greutăţilor este de 7m (h = 7m); folosim formula: F = ma + mg La urcare: F = (1000kgx3,5m/s) + (1000kgx3,5m/s) + (2000kgx9,8m/s) = 26600N;

F = – 26600N (cu minus înseamnă consum) 2 greutăţi = 2000kg;

La coborâre: F = (8000kg x 1m/s) + (8000kg x 9,8m/s) = 86400N;

86400 – 26600 = 59800N ; (8 greutăţi = 8000kg) rezultă: F = 59800N

Diferenţa între ce se produce şi ce se consumă = 86400 – 26600 = 59800N;

(8 greutăţi = 8000kg) şi rezultă : F = 59800N. Greutatea turbinei este de circa 50 tone

Cu o forţă excentrică de circa 59800N, turbina de circa 50 tone se roteşte furnizând energie mecanică.

La formula pârghiei de ordin ”0” F = (G x L) : x (x = braţul scurt al pârghiei) sau F = ”x”(G x L) coeficentul ”x” de la formula pârghiei de ordin ”0” fi-va finalizat după fabricarea prototipului de specialişti sau de inventator.

Coeficientul ”x” este diferit ca valoare în raport cu:

– Excentricitatea permanentă numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigronometric, conform fig. 1;

– Greutatea turbinei gravitaţionale şi a greutăţilor excentrice;

– Diametrul turbinelor gravitaţionale, diametrul arborelui, numărul rotaţiilor pe minut, numărul chesoanelor etc.

De la Legea pârghiilor clasice este schimbat braţul lung b1 cu L şi braţul b2 (cel scurt) este anulat.

F = forţa activă de la arborele turbinei gravitaţionale; x = coeficientul variabil în raport cu: greutatea, raza, diametrul arborelui, numărul rotaţiilor pe minut etc; G = greutatea (de pe circumferinţă); L = bratul lung al pârghiei (raza utilă); Exemplu de calcul fără coeficentul ”x” la legea pârghiilor de ORDIN ”0”:

Folosim pentru calcul formula clasică a pârghiei F1 x b1 = F2 x b2. (folosind ipotetic b2 = 0,03m)

Cu o forţă excentrică de circa 59800N, turbina de circa 50 tone se roteşte, furnizând energie mecanică. Folosind formula pârghiei de la legea pârghiilor de ORDIN ”0” F x l = G x L cu aceleaşi date de la fig.1, unde avem 8 jumătăţi de pârghii, fiindcă am eliminat din formulă un braţ ``l`` rămâne din formulă F = x(G x L), dar luăm pentru calcule o parte din raza arborelui, conform invenţiei, de 0,03m. Braţul scurt (l ) de circa 0,03m este în cheson pe raza turbinei de circa 4m. Având în vedere că avem 8 greutăţi care coboară şi în acelaşi timp doar două se ridică, scădem din cele opt greutăţi două greutăţi şi rămân 6 greutăţi.

Ştiind că o greutate are 1000kg, rezultă la 6 greutăţi circa 6000kg. Scăderea se impune pentru a echivala energia consumată pentru ridicarea celor două greutăţi. (8000 – 2000 ) = 6000kg.

Având în vedere că cele 8 greutăţi, în acelaşi timp, pe orizontală au braţe diferite, luăm raza doar de 2m; (g4`=4m)+(g3`=3m)+(g5`=3m) + (g2`=2m)+(g6`=2m) + (g1`=1m)+(g7`=1m)+(g8``=0,1m) din cele 8 greutăţi scădem 2 greutăţi, respectiv g4`=4m şi g8``=0,1m şi ne rămân 6 greutăţi g1`+g2` +g3`+g5`+g6`+g7`=12m 12:6=2m (este mai mare de 2m, conform regulii paralelogramului, fiindcă greutăţile se deplasează pe circumferinţă cu cel puţin 1m pe sec.) şi rezultă: folosind formula clasică a pârghiei F1 x b1 = F2 x b2;

F x 0,03m (braţul scurt) = 6000 x 2m (braţul lung) şi rezultă: Conform invenţiei F = 400000N

deoarece greutăţile, conform invenţiei, se deplasează cu circa un metru pe secundă.

Lungimea braţului scurt de circa 0,03m a fost demonstrat cu un proiect preliminar anexat la CBI nr. 00670 din 11.06.1999.

Doar dacă braţul scurt este de 0,001m , conform formulei pârghiei, avem o forţă de: F x 0,001 = 6000x2; Conform invenţiei, F = 12.000.000N, deoarece greutăţile se deplasează cu circa un metru pe secundă. Mărind raza sau greutăţile putem depăşi cu mult peste 300.000.000N.

Cele opt pârghii, conform invenţiei, produc exponenţial mai multă energie decât consumă.

Astfel, procedura de proiectare începe de la generatorul electric disponibil, continuă cu proiectarea multiplicatorului de turaţie şi se termină cu proiectarea turbinei gravitaţionale. ...”

4 – Verificarea pierderilor de energie mecanică de la multiplicatoarele de turaţie privind amplificarea turaţiilor de la 4 rotaţii pe minut la: 40, 150, 350, 700, 1000, 2500 rotaţii pe minut, pentru a constata care sunt cele mai rentabile, pentru a proiecta turbinele gravitaţionale şi-n raport de multiplicatoarele viabile.

1. Dacă turbina se învârte conform descrierii (adică produce mai multă energie decât consumă).

2. Dacă turbina produce lucru mecanic şi cât? Câţi Newton (metru pe secundă?) se produc într-o secundă? Câţi Newton (metri pe secundă?) se produc într-o oră?

3. Dacă se poate certifica lucrul mecanic multiplu (Lmm) conform descrierii ca noutate absolută în fizică şi care ar fi procedura?

4. Câţi Mw se produc într-o secundă? Câţi Mwh se produc într-o oră?

5. Dacă se poate certifica aproximativ valoarea energiei produse în Mw şi în Mwh la ieşirea din generator scăzând frecările sistemului şi ale multiplicatorului de turaţie?

6. Dacă se poate certifica formula pârghiei de ordin zero ca noutate absolută în fizică şi care este procedura?

7.Dacă se poate certifica, (folosind pârghia de ordin zero), valoarea Lmm obţinut, conform formulelor inventatorului?

8.Dacă se poate certifica valoarea energiei produse în Mw (în urma calculelor cu formula pârghiei de ordin zero) scăzând frecările sistemului şi ale multiplicatorului de turaţie până la ieşirea din generator?

9.Daca răspunsurile la întrebări sunt pozitive în conformitate cu descrierea invenţiei şi dacă se pot realiza în Romania, proiect final de constructie, macheta(cu raza de minim 1 metru) si prototip (cu diametrul de 8m) , conform inventiei?

(pt profesorii de energetica si de mecanica)

Calculele estimative de mai sus au demonstrat producerea de energie mecanică utilizând greutatea excentrică fără a lua în calcul greutatea turbinei care este menţinută, forţat, la circa una sau 4 rot/min. Cu aceeaşi greutate excentrică calculăm energia electrică produsă de turbina cu: Lmm=411600N;

Turbina este de circa 50 tone şi are 4 rot/min; Dt = 8m ; Raza = 4m ;

Momentul de pivoţie este calculat la greutatea turbinei.

Pentru a calcula corect momentul redus la arbore, este necesar să includem în calcul si forţa excentrică pentru a alege corect arborele turbinei gravitaţionale, multiplicatorul de turaţie şi generatoarele (puterea şi nr. de rot/min. la arborii de ieşire din multiplicator vor fi calculate in functie de capacitatea generatoarelor clasice utilizate). Raza turbinei este de 4m, pentru cuplul de forţă la arbore o consideram de 2m, conform calculelor anterioare.

Momentul redus la arbore la turbina gravitaţională de 50 tone este de circa (411600 x 2) =823200Nm.

Estimativ, calculăm energia mecanica rămasă după ce am scăzut pierderea(15%) pentru multiplicatorul de turaţie (823200 x 0,85) = 699720Nm .

Deşi am calculat pierderea pentru multiplicator, nu mărim numărul de rot./minut, calculăm doar câştigul minim.

Pem = (0,104 x 4 x 699720) =291083kw ( 4 rotaţii pe minut ) Pem=291083kw

La bornele generatoarelor vom avea aproximativ: P =Pem x 0,85 P=(291083 x 0,85) P=247420kw, din care scădem circa 3% pentru manipularea greutăţilor în interiorul chesoanelor şi avem: 247420 – 7422 = 239998kw (consumul este supraevaluat) rezultă un cîştig de circa 239998kw. P = 239MW Calculele sunt subevaluate

Material pentru expertiză

(doar pentru expertii autorizati din domeniile mecanica si energetica)

1 –  Va rugam sa expertizati-verificati-corectati (contra cost – detalii la painterro[at]yahoo[dot]com) calculele din prezenta pagină:

         Conform invenţiei, folosind formula pârghiei, F1 x b1 = F2 x b2   =>  F1 = (F2 x b2) : b1

       F1 = forta activa ; F2 = forta rezistenta

       b1 = bratul activ (bratul fortei active) ; b2 = bratul fortei rezistente

       F2 = 6000kg

       b2 = 2m

       b1 = 0,4m

        F1 = (6000 x 2) : 0,4    şi rezultă  F1 = 30000kg   Deoarece greutăţile, conform invenţiei, se deplasează cu circa un metru pe secundă rezultă:  F1 = 30000N

             Turbina este de circa 24 tone şi are 4 rot/min ;  

             Dt = 8m ;

             Raza = 4m ;

             Raza turbinei este de 4m, dar raza utilă conform invenţie este numai de 2m.

             Momentul de pivoţie e calculat folosind  F1 = 30000kg Deoarece greutăţile, conform invenţiei, se deplasează cu circa un metru pe secundă rezultă:  F1 = 30000N

              Raza turbinei este de 4m, dar raza utilă conform invenţie este numai de 2m.

              Momentul redus la arbore la turbina gravitaţională de 24 tone este de circa  (30000 x 2)  = 60000Nm (energie mecanică)  

              Calcul estimativ:   (60000 x 0,85)  =  51000Nm  (energie mecanică)  

              Calculăm estimativ energia electrică:  Pem = (0,104 x 100 x 51000) = 530400kw  (100 rotaţii pe minut la iesirea din multiplicator)   Pem  = 530400kw  (energie electrică)  

              La bornele generatorului fi-va circa:  P = Pem x 0,85    =>   P = (530400 x 0,85)   =>

  P = 450840kw    =>  (energie electrică)    P = 450MW.    

              Cu aceleaşi date de la turbina de 24 tone care are 4 rot/min ; Dt = 8m ; Raza = 4m (raza turbinei este de 4m, dar raza utilă conform invenţie este numai de 2m.) ;

              Calculăm estimativ energia electrică produsă cu o forţă de circa 59800N (rezultată din calcul cu formula F = ma + mg)    

              Momentul redus la arbore (59800 x 2) = 119600Nm (energie mecanică)   pierderea pentru multiplicator (119600 x 0,85) = 101660Nm   (energie mecanică)     Pem = (0,104 x 150 x 101660) = 1585896kw   (150 rotaţii pe minut la iesirea din multiplicator)    (energie electrică)       P = (1585896 x 0,85)      =>     P = 1348011kw       (energie electrică)    P = 1348MW.    

– optional pentru profesorii de fizica.

Teoreme şi formule

Este cunoscut că: „lucrul mecanic al greutăţii este independent de drumul parcurs de punctul material şi de legea mişcării acestuia şi este egal cu produsul greutăţii prin diferenţa de nivel h dintre poziţia iniţială şi cea finală a punctului material”. Folosim formula L=mgh, cu datele de la turbina de 50 tone. Este cunoscut faptul că la ridicare avem L= – mgh şi la coborâre avem L=mgh de unde rezultă la un drum închis lucru mecanic egal cu ``0``. Conform fig. 1, se manipulează 16 greutăţi care doar aparent au drumul închis şi L > 0. Pentru a demonstra acest lucru, sunt necesare completări la lucru mecanic.

Dacă în acelaşi timp mai multe pârghii realizează simultan lucruri mecanice diferite conf. fig. 1, cu drum aparent închis, şi nu pot fi calculate prin formula clasică, atunci se impune completarea lucrului mecanic clasic cu noi teoreme şi formule care să corespundă noilor cerinţe de calcul.

***

Lucrarea ştinţifică ``LUCRU MECANIC MULTIPLU`` a fost inclusă în prezenta invenţie prin care în viitor va fi cunoscut ``Lmm`` completând lucrul mecanic clasic cu: ``trei teoreme şi trei formule``. Pentru formule vom folosi:

Lmm min. = Lucru mecanic multiplu minim, calcul pentru 3 chesoane cu formula:

Lmm min. = {Cmg – (Umg : 2)} x h; greutăţile ce se ridică înfluenţează pozitiv excentricitatea turbinei gravitaţionale circa 50% din timpul necesar ridicării.

Lmm = Lucru mecanic multiplu, calcul pentru 8 chesoane cu formula:

Lmm = X (Cmgh – Umgh*); Lmm max. =Lucru mecanic multiplu maxim, calculat cu formula:

Lmm max. = X (Cmgh – Umgh*) + Y(Smgh**)

Coeficienţii X şi Y vor fi finalizaţi după realizarea invenţiei.

Pentru calcule:

C = puncte materiale care coboară; U = puncte materiale care urcă; S = puncte materiale care staţionează; h = înălţimea punctelor materiale care coboară; h*= înălţimea punctelor materiale care urcă; h**= înălţimea punctelor materiale care staţionează; din calcule rezultă:

C=S+U şi h=h**+h*; C=8 , S=6 , U=2 rezultând:

8 = 6 + 2 şi h = 7, h** = 0, h* = 7 rezultând: 7 = 0 + 7

1 – Lucrul mecanic multiplu e posibil numai dacă în acelaşi timp acţionează cel puţin 3 pârghii în permanenţă numai în cadranele 1 şi 4 sau 2 şi 3 în sens trigonometric, cu condiţia să se dimensioneze cele 3 chesoane ale turbinei astfel încât greutatea excentrică să poată roti turbina. Mărindu-se raza, greutatea, sau ambele până când din calcul rezultă rotirea turbinei, şi în varianta în care se depăşeşte, cu puţin, punctul (D) de la figura nr.1. Lmm e posibil şi dacă se respectă următoarea teoremă:

2. Lucrul mecanic multiplu este posibil numai dacă în acelaşi timp, cel mult, două puncte materiale urcă, şi alte cel puţin 6 puncte materiale coboară, cu condiţia ca punctele materiale care coboară să realizeze o excentricitate permanentă numai în cadranele 1 şi 4 sau 2 şi 3 în sens trigonometric în drumul lor pe circumferinţă şi înălţimile punctelor materiale care urcă şi coboară să se anuleze reciproc, în drumul lor aparent închis. (la această teoremă se utilizează cel puţin 6 chesoane rezultând 6 pârghii). Înălţimile se anulează doar dacă punctele materiale care urcă şi coboară sunt egale şi de semne contrare. Conform fig.1, la drum aparent închis Lmm > 0 şi la următoarea teoremă:

3. Atunci când avem punctele materiale excentrice numai în cadranele 1 şi 4 sau 2 şi 3 în sens trigonometric, atât la urcare cât şi la coborâre, înălţimile punctelor materiale nu se anulează, datorită punctelor materiale care staţionează pe aceeaşi rază.

Rezultă: Lmm max. = X(Cmgh – Umgh*) + Y(Smgh**)

Coeficienţii X şi Y vor fi finalizaţi după realizarea unei turbine gravitaţionale conform invenţiei.

Coeficienţii X şi Y sunt diferiţi ca valoare în raport cu:

– Excentricitatea permanentă numai în cadranele 1 şi 4 în sens trigronometric, conform fig. 1;

– Greutatea turbinei gravitaţionale şi a greutăţilor excentrice;

– Diametrul turbinelor gravitaţionale, diametrul arborelui, numărul rotaţiilor pe minut, numărul chesoanelor etc.

În cazuri particulare în care înălţimile nu se anulează reciproc, Lucrul mecanic multiplu va fi diferit de ``0`` dar cât anume, doar după fabricarea prototipului se poate experimenta, prin manipularea partiala a greutăţilor, respectiv unele greutăţi nu vor face cursa completă, fiind comandate de sistemul de comandă şi control.

La turbinele gravitaţionale greutăţile au aparent drumul închis, la coborâre au lucru mecanic motor şi la urcare au lucru mecanic rezistent, iar atunci cand staţionează în centrul turbinei gravitaţionale aşteptându-şi rândul să urce pe circumferinţă, ele nu afectează excentricitatea turbinei, ajută doar la realizarea Lucrului mecanic multiplu.

Această relaţie între greutăţi şi excentricitatea celor care coboară e posibilă doar în cazul utilizării de pârghii, conform fig. 1, la care se elimină din formula pârghiei un braţ, calculându-se în locul braţului, conform invenţiei, doar circa 0,03m, toleranţă dovedită la proiectul preliminar existent la OSIM, la file diverse, cu acţionare electrică.

Cu acţionare hidraulică sau pneumatică, conf. fig, 3 sau fig. 4, se poate realiza în permanenţă plasarea ambelor greutăţi la extremităţile razei, conform detaliului 3/C din fig. 3. La prezenta invenţie, conform fig. 1, greutăţile care urcă depăşesc centrul turbinei, puţin, doar câteva clipe; la calcule se pot folosi formulele date mai jos în raport cu poziţia greutăţilor faţă de centrul turbinei. Cunoscând cele redactate mai sus se pot face calcule cu formulele lucrului mecanic clasic şi ale lucrului mecanic multiplu, folosind datele, de mai sus, de la turbina de circa 50 tone: “L=mgh”; La urcare: în permanenţă doar două greutăţi se ridică, exemplu ciclul unu, de la fig. 1: (g7`cu h=3,5m) + (g7``cu h=3,5m) = – 7m La coborâre: avem o înălţime de 7m, exemplu ciclul 1, la fig.1: (g8`` cu h = 1m) + (g1` cu h = 1m ) + ( g2` cu h = 1m ) + (g3` cu h=1m) +(g4`cu h=1m)+(g5`cu h=1m) + (g6`cu h=1m)=7m. Timpul în care opt greutăţi coboară înălţimea de h=7m este egal cu timpul în care se ridică două greutăţi la h=7m, de unde rezultă că înălţimile se vor anula la fiecare ciclu 7m–7m=0 Dacă înălţimile se anulează, ne rămân: C+S+U=16 greutăţi, din care doar două greutăţi se ridică 16 – 2 =14, de unde rezultă că în permanenţă sunt 7 greutăţi pe circumferinţă şi 7 greutăţi în centrul turbinei gravitaţionale.

Pentru pierderi diverse (frecări; depăşirea punctelor D şi B` la ridicarea greutăţilor etc.) luăm în calcul pe circumferinţă şase greutăţi în loc de opt greutăţi şi avem:

C = S + U ; h = h* + h** astfel, avem formula:

Lmm = Cmgh – Umgh* rezultă, conf. fig.1, Lmm = X(6mgh) (6 x 1000 x 9,8 x 7)

Lmm = 411600N determinând rotirea turbinei, care va produce energie.

Dacă acţionăm greutăţile cu energie hidraulică sau pneumatică putem realiza depăşirea de``0``în permanenţă cu două greutăţi, obţinând pârghii, la care vom avea ambele greutăţi plasate pe aceeaşi rază la extremităţile ei înfluenţând pozitiv excentricitatea turbinei. Deplasarea celor 2 greutăţi se realizează în circa o secundă.

Să presupunem că lungimea greutăţii e de circa 400mm, rezultă că centrul ei de greutate este la ~ 200mm de centrul turbinei; în acest caz, formula lucrului mecanic multiplu nu mai este valabilă, deoarece greutăţile care staţionează nu mai sunt în centrul turbinei şi înfluenţează pozitiv excentricitatea, cumulându-se cu cele de pe circumferinţă; în acest caz, avem o altă formulă Lmm max. = X(Cmgh – Umgh*) + Y(Smgh**). Coeficienţii X şi Y vor fi finalizaţi după realizarea unei turbine gravitaţionale, conform invenţiei. Ex. La pârghie, dacă avem doar un milimetru lungime braţul scurt, din calcule rezultă circa 12.000.000 kg. Circa 12.000.000 N, conform invenţiei.

Calculele făcute până acum evidenţiază Lmm; să încercăm să demonstrăm şi Lmm maxim. Acum ştim că cele``6mg``acţionează simultan în permanenţă în ambele cadrane conform fig. 1, respectiv la 180 grade, cele 8 greutăţi fiind plasate la 157,5 grade cu o înălţime de 7m. În fiecare secundă toate greutăţile de pe circumferinţă se deplasează fiecare 1m, dar în fiecare secundă se deplasează simultan opt greutăţi, nu o singură greutate, de unde putem deduce deplasarea simultană a ``6mgh, nu numai ,6mg`` de unde rezultă următoarele formule: Lmm=X (6mgh);

Lmm max.=X(Cmgh – Umgh*) + Y(Smgh**); în aceste cazuri, conform fig.2, avem: Lmm=411600N, şi conform fig. 3, la 8 chesoane avem: Lmm max. = 411600 + 23520 = 435120N

Inventatorul nu recomandă fabricarea unei turbine cu diametrul foarte mare, deoarece cu costuri de producţie mult mai mici se realizează aceeaşi putere instalată cu turbine gravitaţionale având diametre exterioare mult mai mici dar cu rot/min. mai mari;